Acaricid: produs chimic utilizat pentru combaterea acarienilor (paianjeni-rosii).
Acaula: calificativ botanic ce desemneaza o planta fara tulpina (violeta de Africa, streptocarpus).
Aciculare: frunze reduse la ace (conifere).
Acuminat: calificativ ce desemneaza frunzele terminate intr-un varf ascutit si lung (teiul).
Acut: se spune despre varful frunzei cand este foarte ascutit.
Acvaterariu: amenajare speciala realizata intr-un bazin de sticla, impartit in doua parti, una cu apa si cealalta cu pamant, pentru cresterea amfibienilor.
Adventiv: calificativ ce desemneaza un organ ce apare intr-o pozitie, intr-un loc, pe planta, cu totul altul decat cel in care se dezvolta el in mod normal (radacinile aeriene ale filodendronului sau singoniumului; mugurii de pe internoduri sau radacini).
Aerare (aerisire): improspatarea aerului din camera ori din sera sau din veranda; se face natural, prin deschiderea geamurilor, dar fara a genera curenti de aer rece; sau artificial, prin sisteme de aerisire automata.
Aeriene: a) radacini fixatoare prezente pe tulpina unor liane (iedera), care le ajuta sa se fixeze pe orice suport; b) tulpini ce se dezvolta la suprafata pamantului (la marea majoritate a plantelor).
Afide: paduchii-de-frunze.
Agatatoare (grimpante): tulpini care se urca ori se sprijina pe orice suport cu ventuze, haustori, carcei.
Alcalin (sau bazic): termen ce desemneaza faptul ca un sol are un pH mai mare de 7. Este caracteristic pamanturilor calcaroase. Contrariul acestei situatii este acid, in care pH-ul este mai mic de 7.
Ahern: calificativ ce desemneaza frunzele dispuse cat niveluri diferite, pe tulpina.
Altoi: butas sau mugur de la un soi nobil, care constituie grefa, partenerul altoirii, ce va furniza viitoarei plante aparatul aerian, fotosintetizant.
Alveola: adancitura, cavitate pe suprafata unor organ.
Amendamente: substante care, incorporate in sol, corecteaza insusirile deficitare ale acestuia si favorizeaza buna dezvoltare a plantelor.
Ament: inflorescenta sub forma de matisor; este un spic simplu, pendul, caracteristic salciei, nucului, alunului.
Amestec de pamanturi: complex alcatuit din substraturi de la florarie (mranita, turba, telina etc.) amestecate in cantitati diferite in functie de specii, foarte permeabil, drenant, fara germeni, bine afanat.
Amplexicaul: calificativ ce desemneaza frunzele fara petiol, a caror baza inconjoara partial tulpina.
Antracnoze: boli ale plantelor horticole produse de ciuperci microscopice, care provoaca leziuni pe frunze, seminte, fructe, tulpini, sub forma de adancituri cu marginile diferit colorate.
Anual: calificativ ce caracterizeaza plantele al caror ciclu vegetativ complet se desfasoara de-a lungul unui singur an. Plantele anuale se seamana primavara si mor toamna. Anumite plante de interior sunt anuale ori cultivate ca atare: brovalia, capsicum etc.
Anvergura: termen care, in floricultura, desemneaza amploarea, suprafata, diametrul unei tufe, fie ea de plante florifere, fie de plante cu frunzis decorativ.
Apetal: calificativ ce desemneaza florile lipsite de petale.
Arbore: planta lemnoasa cu o singura tulpina, trunchi si coroana, formate distinct, talie peste 5 m, longevive.
Arbustoid: planta lemnoasa cu mai multe tulpini, inegal dezvoltate, fiecare cu coroana sa separata, talie mica (3-5 m), longevitate mai redusa.
Arbusti: plante lemnoase, cu numeroase tulpini aproximativ egale, sub forma de tufa, talie mica (1-3 m), viata scurta.
Arsura bacteriana: leziuni produse de diverse bacterii, in general, pe frunze, sub forma de pete mici cu aspect umed, inconjurate de un halou galbui care, cu timpul, se brunifica, se sfasie de la centru si chiar conflueaza.
Asimilatoare: tulpini la care frunzele sunt reduse la tepi (cactusi, euforbiacee).
Atarnande: despre tulpini ori parti ale plantelor care cresc in jos, atarna.
Axul florii: partea prelungita a pedunculului floral, ce are un cap latit (receptacul).
Bac: vas (container) mare, cu peretii demontabili si, eventual, rezervor de apa, pentru cultura plantelor mari (arbori, arbusti, liane), in sere sau verande.
Baca: fruct carnos, simplu, cu o pielita subtire cutinizata sau cerificata, carnos, zemos.
Bienal, bianual: ciclu biologic de 2 ani, planta fructificand in al doilea an de viata.
Biotop: mediul natural in care se dezvolta o anume specie.
Bol de pamant: masa de radacini amestecata cu pamant care se formeaza la cresterea plantelor in ghivece, hardaie, care se scoate o data cu planta, la transplantare.
Botritis: putregai-cenusiu (micoza).
Bractee: frunza mica, deseori colorata, ori membranoasa, situata la baza florilor putin spectaculoase cum sunt cele de bougainvillea, poisetia, bromeliacee s.a.
Bulb: tulpina modificati, partial subterane, tesita sau bombata, mica, cu un disc carnos bazal, marginit de radacini adventive, un mugur floral la partea superioara, pentru anul in curs, si alti mugurasi laterali, de inlocuire, pentru anii viitori de inflorire.
Bulbil: formatiune vegetativa ce apare la baza bulbului-mama, dar e mult mai mic.
Bulboase: plante horticole ce formeaza bulb.
Bulbotuber: bulb modificat care are doar la exterior 1-2 foite solzoase de protectie, miezul fiind un tesut bogat in substante de rezerva.
Butas: portiune desprinsa dintr-o planta pentru inradacinare sau inmultire. In floricultura: apicali, de varf, continua cresterea tulpinii; bazali, emit radacini; in verde se fac din lastari tineri, in vegetatie; foliari, de frunze, se fac ori din frunza intreaga cu petiol, ori din portiuni de frunza; din scurtarea ramurilor laterale; semimaturi din ramuri semilignificate.
Caduc: termen ce desemneaza plantele care isi pierd frunzele toamna (ex. caladium, iatrofa etc.).
Calamus: tulpina care are la baza internoduri apropiate, ultimul fiind foarte mult alungit (ex. papirus).
Calatidiu: inflorescenta cu ax floral turtit ca un disc, tipsie ori cupa, inconjurat de bractee si acoperit de flori sesile.
Caliciu: invelisul extern al florii, format din totalitatea sepalelor.
Campanulat: cu forma de clopotel.
Canaliculat: strabatut in lung de un santulet, de un canalicul (ex. frunzele de Pincus).
Capilaritate: fenomen fizic ce permite lichidelor sa urce in tuburi foarte subtiri (vasele tesuturilor unei plante). Bacurile cu rezerva de apa se bazeaza pe acest fenomen.
Capitul: inflorescenta cu ax floral scurt, globulos, pe care stau flori sesile.
Carenta: absenta ori insuficienta unei substante vitale pentru plante, care duce la tulburari fiziologice mai mult sau mai putin grave.
Catafila: tip de frunza solzoase, cu rol de protectie a mugurilor, bulbilor s.a.
Caudat: prevazut cu ramuri sau inflorescente ca niste cozi.
Caudex: tulpina columnare neramificate, cu internoduri scurte si un mugur terminal din care se formeaza un buchet de frunze.
Cauliflora: planta ce formeaza flori direct pe tulpini lemnoase de mai multi ani (ex. cercis).
Caldura de fond: incalzirea solului dintr-o terina ori dintr-un ghiveci, plasandu-le intr-o minisera dotata cu rezistente electrice sau punandu-le pe placa acoperitoare a unui calorifer. Manevra este necesara inradacinarii anumitor butasi sau germinarii semintelor de plante friguroase.
Cazatoare, vezi Caduce.
Carnire: indreptare a varfurilor de crestere a tulpinii principale si ramificatiilor ei, pentru a stopa cresterea in lungime si a determina orientarea substantelor asimilate catre organele de fructificare sau depozitare.
Ceapa, vezi Bulb.
Cefalium: denumire generica a extremitatii superioare (cefalice) a unor cactusi.
Cespitos: termen ce desemneaza plantele care formeaza tufe dese pornire dintr-un mugur ori din rizomi foarte mici si indesati unul in altul (cacteele). Ciatiu: inflorescenta cimoasa in forma de cupa (euforbia).
Ciliata: frunza cu perii dispusi pe margine.
Cime: inflorescenta definita, cimoasa, de diferite tipuri.
Ciorchine, vezi Racem.
Circinat: limb foliar rulat ca o carje, ca la pteridofite (ferigi).
Ciupire: indepartare a varfului de crestere, aplicata unor parti de planta in stare erbacee.
Cladodiu: tulpina latita, cu rol asimilator (opuntia).
Climatizare: dirijarea principalilor factori de mediu care conditioneaza cresterea si dezvoltarea plantelor horticole.
Clorofila: substanta de culoare verde continute in frunze si tulpini. Ea capteaza energia luminoasa si CO, din aer pentru transformarea substantelor minerale absorbite de radacini in materie organice asimilabila de catre plante (procesul se numeste fotosinteza).
Cloroza: stare anormala, caracterizata de absenta pigmentilor verzi din plante si ingalbenirea acestora din cauza deficitului de Mg si Fe.
Coc (conci, ghem, impletitura): formatiune creata prin rasucirea si incalcirea, la fundul unui ghiveci, a radacinilor plantei. In momentul transvazarii, o parte din acesta trebuie taiata.
Colet: zona de trecere intre radacina si tulpina, caracterizata printr-o structura specifica.
Columnar: de forma unei cologne.
Compost: substrat de cultura si ingrasamant organic obtinut prin descompunerea avansata a resturilor menajere.
Compostare: amestecarea resturilor vegetale menajere in platforme special amenajate, pentru a le asigura fermentarea si transformarea in ingrasamant organic, ori a ingrasamintelor minerale cu paie sau turba in vederea obtinerii mranitei de rasaduri.
Conat: unit de la nastere (ex. frunzele de Lonicera).
Copil: lastar florifer lateral (crizanteme s.a.).
Copilire: taierea partiala sau totala a copililor floriferi axilari pentru a dirija cresterea, inflorirea, fructificarea.
Cordiform, cordat: in forma de inima.
Coriaceu: pielos, gros, lucios.
Corimb: inflorescenta la care axele florilor pornesc din puncte apropiate si ajung la acelasi nivel. Poate fi simplu sau compus.
Corola: invelisul floral alcatuit din totalitatea petalelor.
Crenata: margine a frunzei cu incizii rotunjite si unghiuri ascutite intre ele.
Crenelata: marginea frunzei cu incizii rotunjite si unghiuri drepte intre ele.
Criptogamic: termen utilizat pentru a desemna bolile transmise de ciuperci. Ele se combat cu ajutorul fungicidelor.
Culm: pai, tulpina articulata a gramineelor.
Cultivar: soi, varietate obtinute prin hibridari.
Cultivare in pahare: metoda de obtinere a plantelor cu bulb inflorite, in apartamente, fara sol, prin punerea bulbilor pe gura paharului plin cu apa, astfel incat discul sa fie in contact cu apa.
Daunatori: denumire generica a tuturor animalelor ce provoaca distrugeri si pagube majore intr-o cultura, indiferent daca e vorba de insecte, acarieni, limacsi, rozatoare, pasari.
Decurente: frunze sesile al caror limb continua pe tulpina imbracandu-l partial.
Defoliere: eliminare artificiala a tuturor frunzelor bolnave si imbatranite.
Dentat, dintat: organ cu marginile dintate, crestate (ex. frunza de urzica).
Despodobire (degarnisire): pierderea frunzelor partial sau total, in perioada de repaus vegetativ ori o data cu varsta, la unele plante lemnoase (lamai, ficus s.a.).
Dialipetale: corola cu petalele libere.
Dialisepale: caliciu cu sepalele libere.
Dioic: termen ce desemneaza plantele ale caror flori unisexuate sunt purtate pe indivizi separati. Exista plante femele si plante mascule (curmal).
Divizare, despartire: operatie de multiplicare a plantelor cu tufa bogata, ce consta in desfacerea tufei in mai multe buchetele, fiecare cu radacini si boboci (ori muguri), si-apoi transplantarea lor in ghivece individuale.
Drenaj: sistem ce permite evacuarea apei de udare in exces. Ghiveciul trebuie sa aiba un orificiu de drenaj. Un strat drenator, format din pietris ori bile de argila expandata, este pus pe fundul ghiveciului.
Drepaniu: inflorescenta cu pedunculii florali dispusi in acelasi plan, in aceeasi directie, in secera.
Element floral: denumire generica a tuturor componentelor unei flori ori inflorescente.
Eliptica: frunza al carei limb este rotunjit la capete si de doua ori mai lung decat lat.
Emarginata: calificativ ce desemneaza frunzele cu varful stirbit.
Epifita: planta ce creste pe o alta vegetala utilizand-o strict drept suport, spre deosebire de parazite, care se si hranesc cu planta pe care cresc. Orhideele si bromeliaceele sunt de obicei epifite.
Erbacee: de consistenta si textura ierbii: fitonia, hipoestes, peperomia, clorofitum.
Erecte: plante cu alura semeata, care sunt inaltate drept ori numai varful sta vertical
Etiolare: termen ce desemneaza o planta cu frunzisul decolorat, ale carei tulpini s-au alungit peste masura, ca urmare a lipsei de lumina.
Familie: categorie sistematica de clasificare ce cuprinde unul sau mai multe genuri inrudite pe baza caracterelor proprii.
Farinos, fainos: acoperit cu o pulbere fina cu aspect de faina (ex. cosenile-fainoase).
Fasciculata (fibroasa): calificativ atribuit radacinilor secundare, foarte dezvoltate, cu aspect de manunchiuri, prezente cand radacina principala este insignifiante sau lipseste.
Fasonare: scurtare prin taierea ramurilor arborilor si arbustilor decorativi, dupa plantare, pentru stimularea formarii de radacini si lastari noi; taierea coroanelor arborilor si arbustilor ornamentali, a bonsailor pentru obtinerea de forme deosebite (piramidale, ovala, deltoida, cilindrica etc.).
Fertil: calificativ dat substratului ce contine substantele nutritive care asigura cresterea plantelor. Fertilizant: orice produs util plantelor datorita stimularii cresterii acestora (ingrasamant, amendament, gunoi de grajd).
Fertilizare: "hranirea" plantelor prin aport de ingrasaminte.
Fidate: frunze lobate cu despicatura pana la jumatatea limbului.
Filocladii: tip de ramuri sub forma de frunze.
Filodii: tip de petiol latit, asimilator.
Fimbriat: prevazut cu franjuri, ciucuri (unele soiuri de petunii).
Florifer, floricol: calificativ dat plantelor ce sunt decorative prin flori.
Fortare: operatie de producere a plantelor cu mult inainte de perioada lor normala de vegetatie.
Fotosinteza: fenomen esential in viata Terrei, prin care plantele produc, cu ajutorul luminii solare, substante organice din substante minerale, punand in libertate oxigen.
Fronde: nume dat fiecarei frunzulite care compune frunza mare de feriga.
Fungicide: produse de sinteza ce actioneaza asupra ciupercilor parazite, distrugandu-le si tratand bolile provocate de ele.
Galet: fragment de roca slefuit de apa.
Gamopetala: corola cu petalele unite.
Gamosepal: caliciu cu sepalele unite.
Gen: categoric taxonomica in care sunt cuprinse mai multe specii inrudite.
Glabru: neted, fara perisori.
Glauc: verde-albastrui.
Glaucescent: aproape verde-albastrui.
Godete: recipient de mici dimensiuni utilizat pentru cultura rasadurilor ori a plantutelor. pentru scurt timp, in special dupa repicare.
Grimpanta: vezi Agatatoare.
Grosier: (pietris, nisip) alcatuit din componente mari, necernute.
Gunoi de grajd: materiale celulozice folosite ca asternut pentru animale, ingloband si dejectia solida si urina acestora, utilizat proaspat, compostat sau fermentat.
Habitus: aspectul exterior caracteristic unor specii dupa care plantele pot fi recunoscute (in special cele lemnoase); portul plantei: pletos, piramidal, stufos, pendent. urcator s.a.
Haustor: organ analog radacinii cu ajutorul cäruia unele plante parazite sau semiparazite isi absorb hrana din planta-gazda.
Hermafrodite: flori care poseda si stamine si ovar.
Hibrid: planta obtinute din incrucisarea de genuri, specii sau varietati cu caractere genetice diferite. Un hibrid se serie intotdeauna precedat de litera „x".
Hibridare: incrucisare a doua plante pentru obtinerea unei varietati noi, ce va imbina caracterele celor doi parinti.
Hidrocultura: metoda de cultura fara pamant, radacinile plantelor fiind scaldate in permanenta de o solutie nutritiva diluata, substratul fiind inlocuit prin bile de argila expandata (cultura hidroporica).
Humus: component principal al materiei organice din sol, rezultat din descompunerea acesteia de catre microorganisme. Mranita este, in general, bogata in humus.
Iernare: Ia plantele de interior, perioada de dormitare, de repaus vegetativ, in care udarile se raresc, aportul de ingrasaminte se opreste, temperatura camerei scade.
Imbricat:: formatiuni (catifelele bulbilor, frunzisoarele mugurilor s.a.) care se acopera partial unele pe altele ca tiglele de pe casa.
Incizie: diviziune mai mare sau mai mica de pe marginea frunzelor.
Inflorescenta: ansamblul de flori aranjate si dispuse ca un tot unitar: cime, racem, panicul, spic, umbela, capitul, corimb, calatidiu, drepaniu s.a.
Insecticid: produs destinat distrugerii insectelor daunatoare.
Insectivore: terminologie mai exacta pentru a desemna plantele carnivore.
Involt: cu numar mare de petale.
Imbatranirea ghivecelor: pierderea rezistentei ghivecelor de lut ars ori plastic, sub actiunea unor factori fizici sau chimici.
Imbobocire: trecere de la dezmugurire la aparitia bobocului floral.
Inflorire: perioada intre imbobocire si caderea petalelor.
Infrunzire: cresterea frunzelor formate in mugurele vegetativ; iarna este in repaus.
Inmuiere, imbaiere: procedeu de udare prin introducerea partiala sau totala a ghiveciului intr-un lighean mare cu apa.
Inradacinare: formarea de radacini la butasi si marcote.
Intrenoduri: portiunea de tulpina cuprinsa in intervalul dintre doua frunze succesive. Cand aceste intervale sunt egale intre ele, planta se dezvolta normal. Cele scurte arata ca planta a fost piticita artificial.
Label: sepala interna, superioara si mediana, adesea cu pozitie inferioara, caracteristica perigonului orhidaceelor.
Lamina: vezi Limb.
Lanat: acoperit cu peri lungi, moi, albi.
Lanceolat: in forma de lance.
Latex: suc laptos produs de cauciuc sau euforbia.
Lastar: ramura tanara, in plina evolutie. Termenul desemneaza, in general, toate noile ramuri, aparute intr-un an, din mugurii vegetatiei aflati pe ramurile mai vechi ori din cei latenti, activati dupa taierea sau ruperea tulpinii.
Lastarire: cresterea unor ramificatii tinere din tulpina sau din mugurii aflati pe rizomi si radacini.
Liana: planta lemnoasa, cu ramuri lungi si subtiri, urcatoare, care se sprijina pe un suport.
Limb: componentul principal al frunzei, o parte latita, verde, strabatuta de nervuri.
Liniara: frunza cu marginile drepte, aproape paralele.
Lob: segment de limb foliar format prin incizii ce nu depasesc un sfert din suprafata limbului.
Maculat: organ ce poate parea diferit colorat fata de culoarea lui obisnuita.
Marcescente: frunze care, desi se usuca, toamna raman pe planta.
Marmorat: cu aspect asemanator marmurei.
Materie organica: produs aparut din descompunerea organismelor vii, in special vegetale. Mranita contine o proportie semnificativa de materie organice.
Meristeme: tesut de crestere al vegetalelor, din care se pot butasi celule pentru obtinerea de noi plante. Orhideele se inmultesc astfel.
Micoza: boala produsa de ciuperci (ex. mana vitei de vie, taciunele, rugina).
Microclimat: conditii atmosferice particulare ce caracterizeaza o zona restransa.
Microorganism: animal microscopic (bacterie, protozoar) prezent in sol. Unele au rol benefic in transformarea materiei organice, altele sunt patogene.
Monocarpica: planta care infloreste si fructifica o singura data si apoi moare.
Monocaziu (cima unipara): inflorescenta la care axul principal este un simpodiu neramificat, cu pedunculi si flori.
Monoica: planta cu flori femele si mascule pe acelasi individ.
Mranita: produs provenit din descompunerea diverselor materii organice. Cele din content au compozitii adaptate diferitelor specii de cultura floricole si deseori contin materiale artificiale (vermiculit,
puzzolane, perlit). 0 mranita buna trebuie contina cel putin trei materii diferite.
Mucronata: frunza al carei varf are o formatiune scurta, dreapta, prelungire a nervurii mediane. Mugur (ochi): organ tanar acoperit la exterior de catafile (frunza de aspect solzos, cu rol de aparare), din care iau nastere lastari, flori, frunze.
Mugur: lastar tanar, cu nodurile foarte apropiate, partile viitoarelor organe acoperindu-se unele pe altele. Sunt: terminali, axiliari sau laterali adventivi, dorminzi (latenti), foliari (vegetativa) florali,
metamorfozati.
Necroza: partea mortificata si uscata a tesuturilor parazitate de miceliul ciupercilor.
Nervatiune: modul de dispunere a nervurilor in frunza.
Nod: umflatura naturala a tulpinii la locul de prindere a frunzei.
Oblonga: frunza de 3-4 ori mai lunga decat lata.
Obtuz: varf bont (la frunza)
Ochi: nume dat mugurelui ce va forma o floare sau o ramura.
Ombrofile: plante iubitoare de umbra.
Opuse: frunze dispuse pe tulpina fata in fata.
Ovata: frunza ca un ou.
Palisare: legare, aranjarea, dispunerea plantei pe un suport, in general plat si lat (ca un evantai).
Panasat: calificativ dat florilor si frunzelor cu doua culori diferite.
Panasuri: boala virotica ce duce la decolorarea unui organ vegetal sau realizeaza o patare foarte decorativa.
Panicul: inflorescenta triunghiulare ale carei ramificatii se scurteaza spre varf.
Patenta: pozitia perpendiculara, ridicata, a perilor pe frunza.
Pamant adevarat: pamant de gradina perfect echilibrat.
Pamant vegetal: pamant de telina, care nu s-a lucrat niciodata si pe care cresc numeroase specii din flora spontana, mai ales ierburi furajere.
Pedicel: denumire generica a suportului unei flori de pe o tulpina florala dintr-o inflorescenta compusa.
Peduncul: nume dat suportului unei flori ori al unui fruct, ambele solitare. Se vorbeste, in aceeasi masura, despre tulpina florala si codita fructului.
Penate: calificativ ce desemneaza frunzele compuse ale caror foliole sunt ordonat si omogen dispuse de jur imprejurul axei (rahisului).
Peri absorbanti: fibre unicelulare situate la extremitatea radacinilor care servesc la absorbtia apei cu sarurile minerale din sol.
Periant: nume dat celor doua invelisuri florale, caliciu si corola, net diferentiate intre ele.
Persistente: frunze care raman multi ani pe planta, si iarna, la plantele sempervive.
Petiol: denumire botanice a coditei frunzelor.
pH: abreviere pentru concentratia ionilor de hidrogen. Este vorba de o scara de notatie graduala a nivelului aciditatii sau alcalinitatii unui sol, ce merge de la 0 (cel mai acid) la 14 (cel mai alcalin). In practica, valorile cuprinse intre 6-7 sunt ideale pentru cultura plantelor de interior.
Pielos, vezi Coriaceu.
Piretrinoide: substante de sinteza derivate din compusii piretrului. Este unul dintre cele mai utilizate insecticide.
Pistil: organul femel al plantelor, situat in mod obisnuit in mijlocul florii. Este format din stil si stigmat.
Pivotanta: radacina la care ramificatia principala e cea mai dezvoltata.
Plantula: planta tanara iesita din samanta.
Pletoase: plante cu tulpini pendente, atarnande, ca o salcie.
Polen: pulbere constituita din grauncioarele minuscule produse de arterele staminelor; constituie partea reproducatoare mascula a florii (gametul).
Polenizare: proces prin care polenul de pe stamine este dus pe pistilul unei flori femele pentru a o fecunda.
Preventiv: tratament efectuat pentru a impiedica imbolnavirea sau parazitarea plantelor.
Pruina: strat ca de ceara, brumat, ce acopera frunze, fructe s.a.
Pseudobulb: organ de rezerva format de tulpinile rizomatoase ori radacinile metamorfozate ale unor orhidee. Frunzele apar la extremitatea pseudobulbului. Pubescenta: frunza cu peri moi, scurti, patenti.
Pulverizare: metoda de tratare a plantelor cu o substanta fitosanitara dintr-un spray-bomba, sub forma de mici picaturi in ploaie fina.
Pustule: pata mica, putin ridicata, pe frunze sau lastari caracteristica speciei sau cauzata de tulburari fiziologice.
Racem: inflorescenta al carei ax principal, pedunculul, este ramificat in pedicele sau axe)laterale, purtatoare de flori.
Radicular: referitor la radacina (sistem radicular).
Rafie: fibra extrase dintr-un palmier si care se utilizeaza ca sfoara, supla si puternica.
Rahis: nume dat axului central ce poarta, de fiecare parte, mici ramurele ori foliolele unei frunze compuse.
Ramificare: aparitie de ramuri secundare situate pe ulpina principala.
Rasad: planta tanara obtinute in urma semanatului in rasadnite, sere-inmultitor, minisere s.a.
Reluare (revenire): moment in care o planta incepe din nou sa se dezvolte (sa creasca) dupa ce a fost butasita, transplantata, repicata, altoita, transvazata. Reniforme: frunza in forma de rinichi.
Repaus: perioada de stopare a vegetatiei ce corespunde, de cele mai multe ori, iernii, in timpul careia plantele nu se mai dezvolta. Plantele cultivate in ghivece nu se uda in aceasta etapa.
Repicare: transplantarea rasadurilor intr-un ghiveci sau intr-o terina.
Reticulat: organ vegetal acoperit de striatii incrucisate asemanatoare ochiurilor unei plase.
Revoluta: frunza cu marginea limbului rasfranta.
Rezerva de apa: apa dintr-un bac sau dintr-un ghiveci, ce alimenteaza planta printr-un sistem de mese.
Rezistivitate: prag obligatoriu al cantitatii de elemente minerale continut in mranitele din comert.
Ripidiu (cima evantai): inflorescenta cu pedunculi florali dispusi in acelasi plan, dar in sensuri diferite, dreapta/stanga.
Rizom: tulpina orizontale, subterane ori la rasul solului, asemanatoare unei radacini, care serveste la propagarea plantei; vegetalele in cauza se mai numesc specii rizomatoase.
Rugoasa: frunza cu suprafata limbului acoperita de mici ridicaturi.
Rustic: calificativ atribuit acelor plante care se adapteaza la conditiile climatice in care sunt cultivate. Exista tendinta de-a considera rustice plantele rezistente la inghet.
Sarmentos: port suplu si fragil al plantelor cu tulpini lungi si flexibile, care, odata palisate, iau aspect agatator.
Saxicole: specii de stancarie.
Scabru: cu peri aspri, rigizi.
Scap: tulpina neramificate formata dintr-un singur internod alungit, terminate cu o floare sau o inflorescenta.
Semimaturati: calificativ atribuit acelor ramuri, tulpini, ramificatii, butasi, ce se gasesc intr-un stadiu intermediar intre starea erbacee si cea lemnoasa. Sempervive, vezi Vivace.
Sempervirescent: planta sau organ tot timpul verde.
Sepala: organ vegetativ asemanator, de multe ori,frunzisoare care inconjoara bobocul. Anumite sepale colorate se confunda cu petalele.
Sera-inmultitor ermetizata, sufocanta: minisera pentru obtinerea de butasi prin plasarea lor intr-o atmosfera umeda, inchisa, aburita.
Sericei: peri scurti moi, drepti sau alipiti, cu aspect matasos.
Sesile: frunze lipsite de petiol.
Setati: peri lungi si grosi, rigizi, rari.
Sfagnum: gen de muschi de terenuri umede, care alcatuiesc turbariile, al caror produs - turba - este utilizat ca substrat in cultura plantelor.
Sistemic: calificativ atribuit unui produs fitosanitar absorbit de planta si vehiculat de sera.
Spadix, spadice: inflorescenta in forma de tub compact al carei rahis carnos poarta pe el florile. Este caracteristica araceelor.
Spata: membrana deseori carnoasa si colorata care insoteste sau inveseleste spadicele.
Specie: termen botanic ce desemneaza totalitatea indivizilor provenind dintr-un stramos comun si care s-au diferentiat de ceilalti prin selectie, conditii de mediu, lupta pentru existenta; numele speciei este precedat de genul din care face parte si este urmat de numele varietatii sau soiului pe care il defineste.
Spic: inflorescenta formata dintr-un ax subtire si alungit, pe care, la subsuoara bracteelor, sunt dispuse flori sau inflorescente (spiculete) sesile, uneori foarte scurt pedicelate.
Spp: abreviere pentru species plurima indicand faptul ca mai multe specii din acelasi gen sunt prezentate printr-o aceeasi descriere.
Stip: tulpina inalta, columnare, care poarta in varf un buchet de frunze.
Stomata: formatiune epidermica ce asigura schimburile de gaze dintre organele aeriene ale plantei si mediul extern.
Subfrutescent: denumire generica pentru aspectul unei vegetale lemnoase, de talie mica si care dezvolta un habitus rasfirat sau tarator.
Substrat: amestec de materiale cu proprietati complementare, in care sunt cultivate plantele de ghiveci.
Suculente: termen mult mai potrivit pentru a desemna „plantele grase".
Suport de cultura: denumire oficiala a mranitelor si diverselor substraturi vandute in comert, in care plantele se pot cultiva direct.
Surfatare: inlocuirea unui strat de la suprafata ghivecelor foarte mari ce nu pot fi deplasate.
Suspensie: termen utilizat pentru a desemna o planta agatata, in ghiveci sau cos, de un carlig, cui, grinda.
Taiere: operatie aplicata ramificatiilor tulpinii plantelor horticole pentru a realiza o echilibrare intre crestere si fructificare.
Taiere in verde: operatie horticola ce urmareste reducerea lungimii lastarilor, executata primavara si la inceputul verii, in timpul cresterii si inaintea intrarii in repaus.
Taiere de regenerare (de reintinerire): operatie horticola de eliminare a portiunilor uscate, executata primavara si la inceputul verii.
Terina: recipient rectangular, putin adanc, de lut ars ori plastic, utilizat pentru seminte, repicare, bonsai, cactee.
Tomentos: organ acoperit cu peri desi, incalciti, moi, ce dau o culoare argintie.
Transplantare: mutarea plantelor dintr-un ghiveci intr-altul, pentru schimbarea pamantului.
Tuberizat: organ metamorfozat si adaptat pentru depozitarea de rezerve organice.
Tuberos: cu radacina sau tulpina tuberizate.
Turba: planta ce formeaza o rozeta care da nastere la numerosi lastari, realizand o masa compacta, omogena.
Turba: produs obtinut prin descompunerea muschiului de turbarie si a rogozului intr-un mediu anaerob; se utilizeaza la prepararea mranitelor.
Tutore (arac): piesa de lemn, metal, plastic destinata sa sustina tulpinile aeriene ale unei plante inalte.
Udare in ploaie find (incetosare): pulverizarea apei pe frunzisul plantelor pentru a le racori. Este utilizata si in interioare, pentru a creste umiditatea atmosferica (indicele sau gradul de higrometrie).
Udare prin aspersiune: se realizeaza prin pulverizarea apei in atmosfera sub forma de ploaie
Umbela: inflorescenta in forma de umbrela la care toate elementele constitutive sunt prinse in acelasi punct si ajung toate la acelasi nivel.
Umidificare (umectare): actiunea de a reda unui substrat gradul de umezeala necesara plantei, prin udari, pulverizari sau prin imbibare.
Vagina: teaca frunzelor sesile.
Varietate: nume dat unei plante ce difera putin de specia-tip. Daca este obtinuta artificial, se vorbeste despre cultivare. Daca nu se poate inmulti decat vegetativ, e vorba de o clona.
Vivace: planta care traieste mai mult de un an, reinflorind si fructificand. |
