Cosuri cadou Paste

-  

GRADINARITUL IN CASA | GRADINA IN 100 INTREBARI SI RASPUNSURI | PLANTELE DE INTERIOR DE-A LUNGUL ANULUI - IANUARIE | GLOSAR
FlorisiCadouri.ro
Cautati flori/ plante:
Gradinaritul in casa - Inmultirea

Descoperiti placerea de a inmulti plantele de interior. Aveti nevoie doar de cateva godete cu mranita buna de rasadnita sau de o minisera pentru interesante experiente cu rasaduri, despartirea tufelor, butasire, marcotaj si altoire.
Artificu:
Daca luati butasi sau lastari de la prieteni, inveliti-i in hartie absorbanta sau in panza umeda si puneti-i intr-o cutie metalica (niciodata de plastic).
Puteti sa-i pastrati astfel cateva zile, dar aerisiti-i din cand in când pentru a evita aparitia putregaiului.
Inmultirea plantelor de interior este o expresie a miracolului vietii. A semana, a butasi, a diviza, a marcota sunt tot atatea prilejuri de a spori numarul plantelor favorite, de a le intineri sau de a le reinnoi pe cele care si-au pierdut aspectul decorativ, de a putea oferi mici cadouri sau de a face schimburi cu prietenii. Este, totodata, si mijlocul de a-i initia pe copii in tainele gradinaritului. Ei vor fi incantati, considerand aceasta experienta o joaca.
Multiplicarea plantelor de interior necesita un minimum de dotari. Pentru a reusi, nu trebuie sa dispuneti de setul complet de unelte, dar cu cat veti avea mai multe, cu atat mai mult vor creste sansele dumneavoastra de succes.
Instrumentele de taiat:
Pentru a preleva si a pregati butasii, a taia stolonii care au facut radacini, trebuie sa folositi diverse unelte tdioase. Nu utilizati foarfecele de gradinarit, bun pentru a reteza tulpinile lignificate, groase si dure ale butasilor de lemn uscat. Foarfecele de bonsai, puternice si precise, sunt perfecte pentru a interveni asupra partilor fine, erbacee sau asupra unor portiuni foarte mici din plante. Alegeti un model lung, cu varful ascutit. Un cutit de altoit va ajuta sa taiati butasii de tulpina sau de frunze sau sa crestati tulpinile ce urmeaza a fi marcotate. Folositi o planseta de lemn pentru a taia baza tulpinii, a suprima frunzele inferioare si a reduce lungimea limbului frunzelor mari. 0 lama de ras este unealta ideala pentru taierile de precizie, de exemplu pentru altoirea cactusilor sau pentru incizarea delicata a nervurilor butasilor de frunze ale begoniei sau ale streptocarpusului.
Udarea si identificarea:
Folositi un pulverizator pentru udarea rasadurilor si butasilor fara a-i „ineca", a-i incurca sau a ravasi suprafata omogena a mranitei. Sau puteti introduce baza ghiveciului intr-un lighean cu apa.
Tineti-l in apa pana cand mranita se umezeste.
Etichetati cu grija rasadurile, butasii si plantele repicate, pentru ca sunt dificil de recunoscut. Indicati data fiecarei operatiuni. Veti putea controla astfel timpul de germinare sau de „prindere" a rasadului.
Etichetele de lemn pastreaza foarte bine scrisul (cu creion dermatograf sau cu creion de scris pe hartie), dar ele nu sunt reutilizabile, spre deosebire de cele de plastic.
Pentru acestea din urma trebuie sä folositi un marker special sau banda adeziva imprimata la o masina.
Hormonii de butasire:
Pudra alba ca o faina, hormonii de butasire sunt sintetici, dar au proprietati asemanatoare cu hormoniide crestere produsi de vegetale. Aceste substante faciliteaza formarea calusului cicatrizant la locul taieturii, aparitia radacinilor si accelereaza cresterea acestora la butasii de tulpini lemnoase (croton, ficus, sparmania etc.).
Hormonii de butasire sunt adeseori asociati cu un fungicid, care scade riscul de imbolnavire.
Pastrati pulberea de hormoni foarte uscata si verificati, inainte de folosire, termenul de valabilitate.Odata deschise, pungulitele nu mai pot fi reutilizate.
Atentie! Excesul de hormoni poate provoca putrezirea plantei.
Miniserele:
Cu exceptia cacteelor si a plantelor grase, rasadurile si butasii au nevoie de multa umezeala in timpul fazei de inradacinare.
De aceea sunt foarte utile micile sere de multiplicare.
Exista numeroase modele, de la simplul vas de pamant ars, pentru rasaduri, acoperit cu o bolta de plastic transparent, pana la sera miniaturali, prevazuta cu mici trape de aerisire, dispozitiv de incalzire, cu termostat. Aveti deci de unde alege, in functie de nevoile dumneavoastra — de exemplu, un model inalt pentru butasii sau plantele transplantate in pahare.
Puteti, de asemenea, sa improvizati o minisera punand peste ghivece jumatatea inferioara a unei sticle de plastic sau acoperindu-le cu o folie transparenta de plastic, sustinuta de doi sau trei araci sau de un arc de sarma. Dupa udare, fixati totul cu un elastic sau cu un fir de rafie trecut pe sub marginile ghiveciului.
Diferite recipiente:
Mici vase, eprubete, pahare de mustar sau borcane de dulceata pot fi folosite ca recipiente pentru butasii care fac radacini in apa. Se gasesc, de asemenea, in magazinele cu obiecte decorative fiole transparente sau bacuri de sticla prevazute cu orificii destinate prezentarii mai estetice a butasilor acvatici.
Important este sä folositi recipiente cu gatul ingust, pentru ca butasii sa nu se miste si sa nu existe riscul ca frunzele sa ajunga in apa, ceea ce provoaca o putrezire rapida. Daca nu dispuneti decat de recipiente cu gaturi mari, acoperiti-le cu folie de aluminiu, gauriti-o si introduceti prin gauri butasii.
Pentru semanaturile cu seminte mari (de palmieri, de exemplu), puteti sa va procurati pastile de turba comprimata. Daca le lasati sa se imbibe cu apa timp de zece minute, se umfla si iau forma unui bulgare cu o mica deschidere in centru. Puneti o singura samanta in fiecare bulgare si asezati-i intr-o tava plina cu apa.
Repicarea sau transplantarea este, dupa aceea, foarte simpla, pentru se transplanteaza bulgarele, fara a afecta planta.
Ghivecele nutritive de turba (godete) se potrivesc mai bine butasilor datorita dimensiunilor lor mult mai mari.
Fabricate din materiale biodegradabile, acestea usureaza repicarea deoarece nu trebuie sa fie scoase din ghivece, iar plantele nu trebuie scoase din ele in timpul transplantarii sau al inlocuirii ghivecelor propriu-zise. Totul se schimba cu substrat cu tot. Diverse tipuri de recipiente se potrivesc lucrarilor de multiplicare. Casetele alveolare, cu micile lor compartimente individuale, convin semintelor sau rasadurilor; se pune o singura planta (sau samanta) intr-o alveola.Terinele sunt confectionate din materiale diverse, de la plastic la lut sau ceramica, cu sau fara motive decorative. recipiente sunt utilizate in special pentru semintele fine. Alegeti terinele destinate bonsailor, foarte decorative si ideale pentru seminte, pentru ca dispun de orificii marl de drenaj.
Ghivecele nutritive individuale sunt destinate in special rasadurilor si butasilor.
Alegeti-le pe cele cu volum mic, care asigura o buna crestere a radacirnilor. Acestea pot fi puse intr-o minisera.
Puteti, de asemenea, sa folositi cutiile de carton pentru oua, punand cate o samanta in fiecare alveola.
Cutiile de peste din polistiren expandat se potrivesc butasilor pentru ca sunt adanci. Trebuie sa be spalati temeinic inainte de a le folosi: Recipientele de frisca pot inlocui miniserele, iserele, iar paharele de iaurt din plastic, godetele daca le gauriti la baza. Folositi numai recipiente perfect curate, pentru a limita riscul transmiterii bolilor.
Curatati ghivecele care au fost folosite cu o solutie dezinfectanta, razuiti interiorul si lasati-le sä se usuce.
Substratul:
Pentru semandri si butasiri, exista in comert o mranita buna, care li se potriveste tuturor plantelor. Aceasta trebuie sa fie supla, foarte poroasd si sa nu formeze bulgari compacti. Atentie: mranita de transplantare este adeseori prea grea si bogata in ingrasamant. Ea nu este buna pentru butasii plantelor tinere, care prefera un amestec mai aerisit si mai sarac in elemente nutritive in faza de inradacinare. Daca nu aveti la dispozitie decat mranita obisnuita, faceti un amestec in parti egale de nisip de rau, cu vermiculit sau perlit. Puteti sa preparati si mranita de multiplicare, amestecand volume egale de turba aurie si de nisip de rau sau de vermiculit.
Cateva accesorii:
Puneti sub recipientele cu butasi sau seminte o farfurie sau o tava, avand grija, ca si la plantele adulte, sa nu lasati apa sa stagneze. Umpland ,aceste recipiente cu apa, le puteti folosi la udari, imbiband substratul fara a-l rascoli.
trebuie sä aveti la indemana si un pulverizator pentru a stropi plantutele sau pentru a uda superficial semintele si grauntele fine. Cu ajutorul unei site, obtineti o mranita foarte fina pentru stratul superficial al rasadurilor sau pentru a acoperi semintele fine.
Exista modele de grile intersanjabile, foarte practice, pentru a modula,
nevoie, finetea particulelor. Folositi si o furculita pentru a zdrobi bulgari de mranita sau pentru a ridica plantutele fara sä le deteriorati, in momentul rasadirii.
O rigla si o spatula, de lemn sau de plastic, sunt indispensabile pentru egalizarea nivelului mranitei in timpul umplerii terinelor.
O planseta sau o paleta de ping-pong sunt perfecte pentru tasarea superficial si regulata a mranitei.
Un accesoriu special, in forma de con, un betigas sau un simplu creion vor servi pentru a gauri Si a tasa mranita in jurul tulpinei dupa rasadirea plantei.
Unde punem rasadurile si butasii?
Ideal pentru reusita lucrarilor pe care le implica gradinaritul in interior e sa dispuneti de o sera sau de o veranda prevazuta cu etajere ori cu masute care vor gazdui terinele de multiplicare. Pentru a modela butasi si rasaduri cu maximum de eficacitate, instalati o suprafata usor de curatat, de exemplu o masa ori o suprafata de lemn, in bucatarie, pe placi aglomerate sau pe dale. Acoperisi suprafata de lemn cu ziare vechi sau cu o folie de plastic, pentru a usura curatarea ulterioare a locului. Inainte de a incepe, adunati-va langa dumneavoastra toate uneltele si accesoriile de care veti avea nevoie, pentru a nu pierde timpul si a lucra cu spor. Trebuie, de asemenea, sa vä pregatiti din vreme locul unde veti pune godetele si terinele in timpul fazei de germinare si de inradacinare.
O lumina vie, fara soare direct, este obligatorie.
O luminozitate insuficienta produce plantute sau butasi ofiliti, piperniciti, plapanzi, iar lumina directa arde sau usuca plantele fragile, abia inradacinate. 0 masuta pusa in fata ferestrei sau pervazul unei ferestre orientate spre est, de exemplu, sunt foarte potrivite. Verificati zilnic umiditatea mranitei. In acest scop, e bine sä plasati plantele cultivate la inaltime, direct pe axa privirii. Nu pregatiti rasaduri si butasi daca lipsiti de-acasa cateva zile.
PERIOADELE PROPICE INMULTIRIIPrimavara este, de regula, cel mai bun sezon pentru inmultirea plantelor de interior.Aceasta este perioada cand plantele reiau cu vigoare cresterea. Butasii si marcotele fac mai repede radacini, iar fragmentele divizate ale diferitelor organe ale plantei se dezvolta impetuos in aerul de vara.Semintele beneficiaza de luminozitate si de zile mai lungi pentru a se dezvolta mai bine.cele mai robuste si mai usor de de multiplicat prin butasire sau diviziune sunt clorofitum, tradescantia, singonium, papirus etc.:..eti face aceasta tot anul, daca leasigurati temperatura sau luminozitatea optima. In februarie faceti butasirile cele mai delicate (bougainvillea, croton, dracena etc.), carora le trebuie incalzire de fond.Puneti terina acoperita cu sticla sau plastic pe placa de protectie de calorifer: inradacinarea este asigurata

Semanarea plantelor in casa

Semanatul permite obtinerea unui numar de plante destul de mare cu o investitie mica. Pentru plante, acesta este modul de multiplicare sexuata naturala; dar, datorita recombinarii genelor parintilor, nu veti obtine intotdeauna plante identice cu planta-mama.
Artificiu
Semintele mari germineaza mai repede daca le tineti timp de 24-48 de ore in apa calduta, inainte de a le semana. Crestati-le pe cele cu coaja externs, dura, numai pe grosimea tegumentului, cu un cutit ascutit, pentru a accelera germinatia.
Rezervati un mic loc din casa, intr-un colt luminos, dar unde razele soarelui sa nu bata direct, pentru a obtine rasaduri de plante de interior. Calitatea germinatiei semintelor din comert este foarte buna: veti obtine rapid o colectie de plantute destul de numeroase.
Durata germinatiei variaza destul de mult in functie de specii. De exemplu, pasiflora, o planta erbacee, germineaza intr-o saptamana, in timp ce la anumiti palmieri, procesul dureaza cateva luni. Durata medie de incoltire a semintelor este de obicei inscrisa pe ambalaj. In orice caz, trebuie sa aveti rabdare.
Daca semanati seminte provenite de la plantele dumneavoastra, nu veti obtine intotdeauna plante identice cu planta-mama.
De multe ori, combinarea genelor parintilor (ori stramosilor) va scoate la iveala caracterele lor dominante. Veti obtine flori, forme sau frunze diferite, astfel incat inmultirea plantelor devine atractiva si incitanta. Dupa ce plantulele rasar si apar primele frunze, puteti face o selectie. pastrandu-le doar pe cele care va plac mai mult. Semanati seminte proaspete: germinatia este mai buna decat a celor recoltate de dumneavoastra. Pastrati intotdeauna pungutele cu seminte inchise, intr-o cutie de metal, pentru a sta intr-un mediu uscat.
Cum se seamana?
Daca folositi seminte din pungulite, cititi instructiunile de pe ambalaj. Veti afla astfel modalitatile specifice de semanare (seminte care germineaza la lumina sau la intuneric. temperatura de germinatie, momentul favorabil semanarii etc.).
Pregatiti terinele, godetele sau pastilele de turba compactata, alegand, de preferinta, o terina pentru semintele fine, godete sau turte de pamant individuale pentru semintele mari.Umpleti ghivecele si terinele cu mranita pentru rasadnita sau cu un amestec in parti egale de nisip de rau si turba aurie, neteziti si presati usor suprafata cu un netezitor de mana sau cu o paleta de ping-pong uzata, de pe care ati scos invelisul cauciucat.Pentru semintele fine: faceti brazde putin adanci, punand pe suprafata mranitei, de exemplu, o bagheta subtire, din 3 in 3 cm sau din 4 in cm. Semintele minuscule, cum sunt cele de begonia, sunt greu sunt greu de semanat intrucat cad in numar mare in brazdele pe care le-ati facut.sa semanati semintele in dividual amestecandu-le cu nisip folosind o hartie pliata in doua sau in patru. Nu acoperiti semintele fine pentru ca ele se vor amesteca imediat in ranita.Cerneti doar putina mranita sau nisip deasupra.Semintele begoniei si ale cacteelor nu trebuie acoperite: ele au nevoie de lumina pentru a germina. Aceeasi terina poate adaposti mai multe feluri de seminte, dar puneti-le etichete ca sa le identificati. Semimele mijlocii si mari: pregatiti brazde de pana la 3 cm adancime semintele la 2-5 cm, in functie de marime. In medie, semintele trebuie sa fie acoperite de un strat de mranita egal cu dublul diametrului lor.Puteti, de asemenea, sa ingropati semintele individual, la adancimea dorita. Daca folositi godete individuale sau pastile de turba umidificata, puneti o singura samanta in fiecare turtita. Umeziti bine mranita dupa insamantare cu un pulverizator sau scufundand cloud treimi din terina in apa timp de o jumatate de ora, pentru semintele fine. Pentru semintele mari, mai accesibile, folositi o stropitoare cu gatul lung si cu sita fina. 0 tehnica simpla consta in a strange incet, in mana, un burete plin de apa deasupra suprafetei insamantate. Tinand seama de temperatura necesara pentru germinare, puneti ghivecele si terinele in fata unei ferestre bine luminate, dar in care soarele nu bate direct sau mai bine intr-o minisera incalzita (25°C), pentru speciile tropicale, indeosebi nucile de manghier si de litchis.
PLANTE PENTRU SEMANATVeti gasi in florarii seminte de plante verzi: asparagus, bananier, begonia rex, arbore de cafea, arbore de cauciuc, Ficus benjamina, hipoestes, papirus, phoenix, mimoza, sparmania si cateva plante cu flori: brunfelsia, calceolaria, cineraria, ciclama, pasiflora, stefanotis, cactee si alte plante grase etc. Se gasesc, de asemenea, bulbi si tuberculi de: begonia, caladium, gloxinia, streptocarpus.Semanati seminte de fructe tropicale sau mediteraneene: mango, papaia,avocado, curmale, rode, sau ci�trice, prelevate din fructe bine coapte. Spalati si uscati semintele inainte de a le semana.Semanati, de asemenea, semintele anumitor plante din casa ardizia, impatiens, iatrofa etc.
Ingrijiri dupa semanat:
Verificati in permanenta mranita, care nu trebuie sa se usuce. Higrometria in minisera fiind ridicata, nu udati semanaturile prea tare. Semintele neacoperite se usuca repede, in casa. Folositi, de preferinta, apa dulce, intotdeauna la temperatura mediului ambiant. Dupa ce semintele germineaza, aerisiti, mentineti o buna umiditate si mai cu seama asigurati-le plantutelor o buna iluminare. Rariti-le pe cele prea inghesuite. Repicati plantutele in godete individuale, de indata ce au facut 4 frunze. 

Divizarea

Divizarea tufelor si separarea lastarilor sunt cele mai simple procedee de
multiplicare.
Astfel aveti intineri o tufa cand ii schimbati ghiveciul si veti putea obtine noi plante cu raddcini.
Artificiu:
In cazul unei tufe dense, incercati sa descurcati cu delicatete radacinile foarte incalcite. La nevoie, puneti turta de mranita sub robinet pentru a elimina pamantul si a observa mai bine dispunerea radacinilor.
Daca descalcirea este imposibila, taiati cu un cutit de altoit fragmente din tufa
Divizarea este o tehnica de multiplicare vegetativa a plantelor. Ea consta in separarea unei tufe mari, foarte ramificate, in mai multe fragmente, care poarta, fiecare, una sau mai multe tulpini sau rozete de frunze, de obicei cu radacini.
Odata schimbate din ghiveci, planta tanara reincepe sa creasca rapid si se obtin, intr-un anumit interval de timp, alte plante frumoase, mai bine dezvoltate decat cele inmultite prin semanare sau prin butasire. Ideal este sa efectuati divizarea la inceputul primaveni, atunci cand plantele isi reiau cresterea viguroasa. In cazul plantelor cu flori, asteptati sfarsitul infloririi.
Ce plante pot fi divizate?
Puteti diviza toate plantele care formeaza lastari sau mici tufe de frunze imprejurul bazei trunchiului, cum sunt plantele grase, care dezvolta rozete de frunze (aloe, eseveria, havortia etc.). Majoritatea bromeliaceelor se inmultesc prin divizare, ca si plantele cu flori, precum violeta de Africa si streptocarpus. Sunt, de asemenea, usor de divizat speciile care formeaza tufe de frunze sau de tulpini din rizomi sau din radacini carnoase. Este cazul plantelor cu frunzis decorativ, precum: diefenbahia, aspidistra, asparagus, stromanta maranta, obraznica, numeroase ferigi.
Atentie, palmierii care cresc in tufe suporta greu divizarea. E mai bine sa-i multiplicati prin rasaduri (seminte). Divizarea este, de asemenea, metoda cea mai simpla pentru inmultirea orhideelor (cimbidium, oncidium dendrobium) care se dezvolta pornind de la pseudobulbi.
Metoda, pas cu pas:
Daca uneori este posibil sa detasati un lastar de pe marginea exterioara a tufei fara sa fie nevoie sa extrageti planta-mama din ghiveciul sau (acoperiti dupa aceea golul ramas cu mranita folosita la schimbarea plantelor din ghiveci), de regula, trebuie sa scoateti planta din ghiveci, realizand simultan si schimbarea acestuia. Degajati cu si minutiozitate delicatete radacinile,eliminand o parte din mranita, pentru a putea separa portiunile pe care vreti sa le divizati. Evitati sa divizati o tufa sau o multitudine de mici mladite, carora le va trebui mai mult timp pentru a ajunge la o anumita dimensiune, decat fragmentelor deja individualizate. Separati cel putin o tulpina inradacinate cu o frunza si, cel mai
bine, o tufa cu cel putin trei frunze. Luati doua sau trei mladite sau tufele care se formeaza de jur imprejurul trunchiului principal. Daca este vorba de o planta foarte mare fara frunze in centru, eliminati portiumle cele mai varstnice si uscate. Plantele care formeaza rozete de frunze suple, ca violeta de Africa, sunt usor de divizat cu mana, simplu, indepartand incet, cu mladitele, rozetele ce urmeaza fie separate. In cazul radacinilor incalcite, provenind dintr-o tulpina lemnoasa sau dintr-un rizom care a dat lastari pe toata lungimea lui, folositi o unealta ascutita pentru a taia precis rizomul sau radacinile carnoase intre portiunile ce urmeaza a fi prelevate. Pentru despartirea turtelor mari de ferigi, ca nefrolepis, trebuie uneori sa crestati turta de pamant si sä sprijiniti una de alta doua furci mici, pentru flori, pentru a face un levier cu care sa puteti sparge turta.
Intotdeauna, fiecare bucata trebuie sa aiba mai multi muguri sau o tulpina cu cateva radacini. Daca un lastar separat, de exemplu o portiune de rizom, nu are inca radacini, bagati-l intr-un ghiveci cu mranita de rasadnita sau de butasire, care va stimula aparitia radacinilor. Puneti putina pulbere de hormoni pe rana ramasa dupa taiere. Lastarul va transplantat in mranita obisnuita atunci cand va manifesta semne de crestere, care arata ca s-au format radacinile.
Inainte de-a pune fiecare bucata din turta in substratul dintr-un alt ghiveci,curatati tufa. Taiati frunzele ingalbenite sau deteriorate, radacinile uscate, putrezite sau rupte in timpul
Alegeti un ghiveci cu un diametru mai mare cu 4-6 cm decat cel al turtei de radacini pe care ati pastrat-o.
Divizarea orhideelor:
Divizarea orhideelor se face atunci cand sunt stramtorate in ghivecele lor, iar pseudobulbii incep sa iasa in afara vasului.
Scoateti planta din ghiveci, eliberati radacinile, apoi, cu un cutit bine ascutit, taiati fragmentele care au cel putin un pseudobulb carnos si cateva radacini.
Puneti in ghivece, separat, fiecare bucata divizata. Udati putin si pulverizati zilnic planta pana la aparitia noilor frunze sau a tinerelor mladite care arata ca aceasta s-a prins.
Ingrijirile dupa divizare:
Dupa reintroducerea in ghivece a plantei-mama si a bucatilor divizate, udati-le abundent pentru ca radacinile sa aiba un contact solid cu mranita, evitand totodata stagnarea apei. Nu expuneti imediat plantele la o lumina intensa, acordati-le o perioada de „convalescenta" de 10-15 zile, la 18°C, Intr-o lumina voalata, cu udari regulate, dar fara excese.
Reluati dupa aceea ingrijirile obisnuite si dupa o luna incepeti fertilizarea.

Butasirea

Inepuizabila sursa de reinnoire a plantelor, butasirea pare sa tina de domeniul magiei: o bucata de tulpina, o frunza-si iata o noua planta!prezentam secretele butasirii plantelor de interior, o activitate simpla si foarte placuta.
Artificu:
Alegeti pentru butasire un tanar lastar neinflorit, cu frunzis stufos, o frunza tanara bine dezvoltata, o portiune de tulpina viguroasa.
Asteptati, inainte de a preleva butasi, daca planta a fost afectata de lipsa sau de excesul de apa: riscati sa obtineti plante plapande.
Exista nenumarate feluri de a butasi plantele de interior.
Cel mai frecvent, se forteaza aparitia radacinilor dintr-un fragment de tulpina.
Tesuturile vegetale care se regenereaza cel mai bine sunt cele tinere, sanatoase, bogate in apa; alegeti intotdeauna pentru butasire un lastar terminal viguros, care nu prezinta nici o deformare si nu este paralizat.
Natura butasilor:
Pentru plantele de interior se disting butasii erbacei, prelevati din tulpini moi: hipoestes, tradescantia, fitonia, coleus etc. si butasi semilemnosi sau semimaturi, taiati din tulpini lignificate la baza, dar inca erbacee (moi) la extremitate: croton, ficus, diefenbahia, bougainvillea etc.
Partile terminale sunt intotdeauna partial erbacee, pentru ca plantele din casA nu-si pierd frunzele iarna.
Butasi terminali:
Sunt taiati de la extremitatea tulpinilor sau a lastarilor, cu mugurele terminal intact, sediu al cresterii plantei.
Pentru prelevari, folositi foarfecele de bonsai, un cutit de altoit sau un mic foarfece de gradinarit pentru a realiza o taietura buna si curata. Retezati deasupra unei frunze sau a unei perechi de frunze, pentru a nu lasa un clot de tulpina gol.
Lungimea butasului depinde de distanta dintre doua noduri de tulpina, portiunile care separa punctele de insertie a frunzelor.
Pentru tulpinile cu distanta dintre noduri scurta si cu frunzisul stufos, ca tradescantia sau hipoestes, este sufi cient un butas de 5-8 cm. Pentru plantele cu distanta mare intre noduri (arborele de cauciuc, seflera sau fatsedera), butasul trebuie sa aiba 10-15 cm.
Numim ,aranjament" pregatirea butasului. Incepeti prin a taia baza ramurii exact sub nodul sau ochiul inferior: acolo se vor forma radacinile.
Folositi la nevoie o lama de ras, pentru a face o taietura corecta si neta. Eliminati frunzele inferioare ale butasului, pentru a evita putrezirea lor in contact cu apa sau cu mranita si pierderile de apa prin evaporare. Nu pastrati decat doua sau trei frunze mari si maximum cinci foarte mici (mai putin de 5 cm lungime). Taiati limbul de la jumatate, pentru a limita pierderile de apa.
Nu atingeti frunzele coriacee si lucioase (cum sunt cele ale arborelui de cauciuc), bine adaptate la uscaciune si care transpire putin. Daca tulpina este lignificate la baza, scufundati-o in pulbere de hormoni. Anumiti butasi din tulpini lemnoase (sparmania, iasomie) se prind mai bine daca au la baza o aschie de lemn din tija principala (butasi de calcai). Pentru a-i preleva, desprindeti o mladite laterale cu o bucata de scoarta de 1,5-2 cm, tragand-o in jos, apoi procedati ca si pentru ceilalti butasi. Infigeti butasii individual in godete sau cate trei intr-un ghiveci.
Folositi o mranita de rasadnita usoara si drenanta sau un amestec in parti egale de nisip de rau si turba aurie sau de vermiculit.
Pentru plantele cu tulpina supla, faceti o gaura cu un bastonas si introduceti butasul inauntru, fara sa deteriorati tesuturile.
Infigeti baza butasului cam la o treime din lungimea lui.
Tasati usor pamantul in jurul tulpinii pentru a o mentine nemiscata, apoi udati cu un pulverizator sau cu o stropitoare cu site fina, pentru a nu culca butasii la pamant. Puneti godete in minisera sau sub o punga de plastic transparent sustinuta cu un arac sau cu doua proptele. Astfel, veti crea atmosfera calda si umeda propice inradacinarii.
Ce plante sa butasim?
Cel mai usor de butasit in casa sunt plantele cu tulpini moi, nelignificate: telegraf, hipoestes, plectantres, singonium, pilea, coleus, impatiens,
iedera edera etc.
Acestea pot fi butasite tot anul. Plantele mari, cu tulpina mai dura, sunt mai dificil de butasit. Operaiunea poate fi efectuata din iunie pana la jumatatea lui septembrie, tesuturile taiate formand mai usor radacini in timpul fazei de crestere active. Palmierii si cicadaceele nu se butasesc, pentru ca ulpina lor nu are decat un singur mugur terminal. Ferigile, care formeaza tufe de frunze si nu tulpini, nu pot fi butasite.
Este si cazul plantelor anuale, ale caror tulpini mor dupa inflorire.
Butasi de frunze:
La plantele fara tulpina sau la cele care formeaza rozete, singura modalitate de a obtine butasi este folosirea unei frunze sau a unui fragment de frunza. Nu toate speciile fac radacini in acest fel, in special bromeliaceele, dar se pot obtine rezultate bune cu: begonia cu frunze decorative, peperomia, gloxinia, violeta de Africa, streptocarpus, crasula, sedum, eseveria etc. Se disting doua tipuri de butasi.
· Butasii de frunze intregi: plantati petiolul in pamant, cu frunza inaltata, pentru speciile cu frunze mici precum violeta de Africa, Peperomia caperata,, Pilea cadieri si plantele grase. Inradacinarea se produce la jonctiunea dintre frunza si petiol.
La numeroase begonii sau la Streptocarpus hibrid, frunzele sunt puse culcat pe sol, nervurile de pe fata inferioara fiind usor incizate cu o lama de ras sau cu un cutit de altoire. La nivelul acestor incizii apar plantulele. Alegeti frunze tinere, bine dezvoltate, care nu au pete sau colorari suspecte. Cu o unealta taioasa, detasati petiolul la nivelul punctului sau de formare, apoi taiati din nou la 3-4 cm de limb. La plantele nu prea moi sau pufoase (pilea, peperomia), pudrati baza petiolului cu pulbere de hormoni de butasire in care s-a adaugat un fungicid.
Umpleti o terina cu mranita de butasire amestecata cu 20% vermiculit
Puneti butasii la adapost de soare.
culit sau perlit, care o vor face mai usoara.
Faceti o gaura infigand un creion sau un bat de bambus in substrat si introduceti incet, alunecat, petiolul inauntru, in pozitie usor oblica, astfel incat baza frunzei sa se aseze pe suprafata mranitei.
Umeziti substratul bra a inmuia frunzele, pentru a evita dezvoltarea putregaiului. Adapostiti feriga intr-o minisera cu incalzire de fond, ternperatura de 25°C fiind ideala pentru prindere.
Asezati cultura, cateva saptamani, intr-un loc luminos, dar ferit de razele directe ale soarelui, timp in care se dezvolta plantulele de la baza frunzelor. Faceti intotdeauna mai multi butasi de frunze, pentru ca procentul de reusita este mic (in jur de 50%).
· Butasirea fragmentelor de frunza: se foloseste numai o bucata din limbul foliar, plantele noi formandu-se la nivelul nervurilor.
Este o metoda economica intrebuintata pentru Begonia rex, Begonia massoniana, Streptocarpus hibrid si sansevieria.
In ciuda faptului ca butasirea este o clonare in urma careia ar trebui sa apara plante identice cu planta-mama, la Sansevieria trifasciata, soiul Laurentii, marginile galbene ale
frunzelor nu sunt reproduse prin butasire, plantele obtinute fiind toateverzi. Butasii sunt plantati vertical in substrat, infipti 2 cm in pamant (jumatate din lungimea lor). Conditiile de cultura sunt similare cu cele pentru frunzele intregi.
Butasi de bucati de tulpina:
Plantele cu tije groase, carnoase, putin lignificate, ca dracena, diefen-bahia, pleomele, cordiline sau yucca, se multiplica butasind fragmente de tulpina de 3-5 cm lungime. Alegeti o tija tanara si viguroasa.. Taiati co-roana de frunze terminale si faceti-o sa produce radacini ca un butas de varf (vezi pag. 210). Taiati partea de tulpina bra frunze in bucati egale.
Fiecare trebuie sa aiba doi sau trei „ochi", mici umflaturi care indica locul vechilor. frunze si unde se gasesc muguri in stare latenta.
Folositi o lama de ras sau un cutit dealtoit foarte curat pentru a obtine taieturi nete si plane (orizontale).
Infigeti bucatile vertical intr-o mranita de rasadnita, respectand sensul de crestere al tulpinii sau puneti-le culcate pe suprafata mranitei, ingropandu-le pana la jumatatea grosimii
lor. Pentru a inlesni inradacinarea, incizati superficial scoarta de pe partea aflata in contact cu mranita si presarati-o cu pudra de hormoni de butasire. Udati, apoi instalati ghiveciul intr-o minisera sau acoperiti-l cu o folie de plastic transparent. Mentineti cultura intr-o ambianta calda (22-25°C) si umeda, sub o lumina voalata. Micii muguri vor aparea pe bucatile butasite intre o luna si jumatate, doua luni.
Indepartati progresiv acoperisul de sticla sau de plastic, dar mentineti butasii la cald si pulverizati-i frecvent cu apa.
Sfaturi utile:
0 higrometrie ridicata este indispensabila pentru compensarea pierderilor de apa ale butasilor, care trebuie sa supravietuiasca din propriile lor rezerve. 0 minisera este ideala pentru ca accelereaza inradacinarea si creste procentul de prindere a butasilor. Temperatura medie dintr-un interior (18-20°C) le convine in general butasilor, dar ideal este 25°C. Puneti terinele pe placa protectoare a unui radiator sau folositi o minisera prevazuta cu o rezistente incalzitoare. Expuneti butasii la lumina vie, dar fara soare direct, pentru a evita arsurile
tinerelor frunze sau ale mugurilor. Pudra de hormoni, de preferinta adaugata impreuna cu un fungicid, este destinata butasilor lemnosi. Aceasta pudra alba nu trebuie si se aglomereze in jurul tulpinii pentru ci afecteaza inradacinarea (risc de formare a putregaiurilor).
BUTAS DE-A-NDOASELEA
Papirusul (Cyperus alternifolius) este usor de multiplicat facand sa creasca radacini in apa dintr-o umbela de bractee rasturnata. Primavara sau vara, taiati una sau mai multe umbele (uscate, dar tinere) cu cativa centimetri din tulpina care le poartii. Taiati frunzele (bracteele) Ia o treime sau la jumatatea lungimii lor si puneti umbela rasturnata, cu tija in sus, pe suprafata apei dintr-un vas cu gura mare (adaugati o bucatica de carbune de lemn pentru ca apa sa ramana limpede).
Veti observa la scurt timp formarea radacinilor si a noilor muguri la nivelul partii scufundate in apa. Cand umbela a format cateva radacini, mutati-o intr-un ghiveci, punand-o pe suprafata mranitei de transplantare.
Mentineti substratul in permanentä bine umezit.
Butasii in apei :
Este cea mai simpla tehnica de multiplicare, recomandata fara rezerva tuturor debutantilor. Ea consta in punerea in apa a bazei unui mugur sau a petiolului unei frunze pentru a provoca dezvoltarea radacinilor. Numeroase plante de interior cu tulpini moi - telegraf, falanger, coleus, plectrante, iedera, fitonia, hipoestes, impatiens, cisus, planta crevete (beloperone), gunera - dau bune rezultate cu fragmente de tulpini de 7-12 cm lungime.
Pentru plantele mai robuste - diefenbahia, Ficus benjamina, potos, fatsedera, seflera, singonium -, butasii trebuie sa aiba 15-25 cm lungime. Si unele frunze - violete de Africa, Begonia rex, sansevieria, aglaonema - se preteaza la o butasire in apa.
Cu palmierii, ferigile si orhideele veti simti probabil dezamagirea esecului. Faceti experiente variate, poate veti avea parte si de surprize placute.
Se-nradacineaza bine in apa numai butasii terminali.
Taiati baza butasului exact sub nod (partea usor ingrosata a tulpinii cu frunze si muguri) pentru ca acolo se formeaza cel mai usor radacinile. Eliminati frunzele inferioare (din partea de jos) in asa fel incat numai tulpina sa fie inmuiata in apa. In cazul unei frunze cu petiol, acesta din urma trebuie sa fie taiat precis la 4-5 cm lungime.
Pregatiti recipientele in care urmeaza sa puneti butasii: vase mici, eprubete, borcane de dulceata, pahare de mustar.
Unele magazine care vand obiecte pentru decoratiuni interioare propun si modele de recipiente decorative. Umpleti-le cu apa si adaugati o bucatica de carbune de lemn, ale carui proprietati antiseptice vor impiedica alterarea prea rapida a apei. Cateva picaturi de ingrasarnant lichid vor „alimenta" butasul cu elemente nutritive.

Un ingrasarnant organic mai bogat in vitamine si auxine da rezultate excelente. Puneti 10 picaturi la un litru de apa.
Daca recipientul are o deschidere mare, cautati un mijloc de a fixa frunza, fara sa fie scufundati in apa, ceea ce ar provoca putrezirea. Extremitatea superioara a butasului trebuie sa fie mentinuta mereu deasupra apei.
In acest scop, este suficient sa acoperiti deschiderea recipientului cu folie de aluminiu sau plastificata, pe care sa o gauriti. Glisati butasit prin gauri. Nu expuneti niciodata butasii.direct la soare, pentru cal risca sä se usuce rapid. Urmariti cu atentie formarea radacinilor si completati nivelul apei dad este necesar.
Atentie! Radacinile care se dezvolta in apa au o structura diferite de a celor care se dezvolta in pamant. Fine, translucide, fragile, ele sunt foarte sensibile la putregai.
Nu asteptati ca butasii sa formeze plete radacinoase pentru a-i pune in godete individuale pline cu mranita usoara.
Transplantarea trebuie sa fie efectuata atunci cand radacinile au 5 cm lungime.
Dad asteptati prea mult, radacinile crescute in apa se vor adapta greu amestecului de mranita.
Butasii plantelor grase:
Primavara, butasiti cactusii si suculentele. Dupa prelevare, lasati butasii sa se usuce la aer 2-3 zile, timp in care se formeaza, pe partea taiata, o pielita. Pe acest calus cicatricial apar radacinile. Plasati butasii intr-un amestec in parti egale de turba si nisip obisnuit. Infigeti baza frunzei sau a mugurelui in amestec, ingropandu-l foarte putin. Udati doar foarte putin
Ingrijirile dupa prindere:
Indiferent de tehnica folosita, butasii trebuie repicati imediat dupa ce s-au prins, lucru evidentiat de aparitia de frunze noi sau a unui mic lastar. In cazul butasilor realizati in apa, repicarea trebuie sa se efectueze imediat ce radacinile ating 3-5 cm lungime. Butasii grupati in acelasi ghiveci sau intr-o terina au radacini incalcite. Puteti sä le reduceti lungimea cu o treime bra nici o problema.
Scoateti butasii din pamant cu atentie, ridicandu-i cu un plantator sau cu o furculita, pentru a nu le detepora radacinile.
In nici un caz nu trageti de plantä, radacinile fiind, in acest stadiu de dezvoltare, foarte casante.
Puneti fiecare noua planta intr-o mranita de repicare facute mai usoara prin amestecare cu 20% nisip. O solutie buna constä in dispunerea in triunghi a trei butasi, intr-un ghiveci cu diametrul de 12 cm, ceea ce va permite obtinerea mai rapida a unei tufe decorative.
Tineti butasii repicati sub un clopot de sticla sau o folie de plastic transparent in jur de o luna. Apoi descoperiti cultura pentru a call planta, dar continuati si mentineti un indice higrometric ridicat (multa umezeala) prin vaporizari aproape zilnice. Initial, tineti planta in semiumbra, dar imediat ce apar patru frunze, asezati-o la soare. Fertilizati-o dupa o luna, prima data cu o solutie diluata la jumatate fata de cea normala.
BUTASIREA UNUI ANANAS
Stiati cei puteti butasi coroana de frunze din varful unui fruct de ananas? El va forma, cu timpul, o impresionante rozeta de frunze spinoase, dar nu va avea frunzisul panasat al ananasului propus ca planta de interior. Alegeti un fruct frumos, foarte proaspat, a carui coroana de frunze sa nu prezinte semne de uscare. Taiati calota superioara a fructului la 2 cm sub tufa de frunze.
Lasati taietura sä se usuce 24 de ore, pentru a nu fi prea umeda si a evita riscul putrezirii. Puneti-o pe urma pe suprafata mranitei de butasire intr-un ghiveci, adancind usor partea superioara a fructului.
Udati-o putin si acoperiti ghiveciul cu o folie de plastic transparent, sprijinite pe un ax de sarma, pentru a crea o ambianta calda si umeda. Puneti ghiveciul sub o sursa, de lumina.

 Marcotarea si altoirea

Mai putin folosite decat butasirea pentru inmultirea plantelor de interior,marcotajele, aeriene sau clasice, si altoirile sunt, uneori, foarte importante. Aceste tehnici, destul de delicate, sunt experiente pasionante si veti fi foarte mandri daca va vor reusi. Incercati-va deci norocul...
Artificiu:
Pentru marcotajul aerian, alegeti cu griji amplasamentul unde se vor forma radacinile, astfel incat sa nu desfigurati planta atunci cand marcota va fi separata de planta-mama.
0 ramura laterala este ideala. Daca e vorba de tulpina principala, va trebui sa taiati toata partea aeriana pana la baza, in speranta ca ea va da noi
Marcotajul consta in stimularea inradacinarii unei tulpini, care, spre deosebire de butasire, este Inca legata de planta-mama. Marcota nu este separata de planta-mama decat. dupa inradacinare, ceea ce creste sansele de reusita. Prin aceasta metoda nu poate fi produs un mare numar de indivizi: marcotajul este deci rezervat amatorilor.
Marcotajul aerian:
Aceasta tehnica, utilizate pentru cateva plante de origine tropicala, cu tulpini groase, mai mult sau mai putin lignificate, provoaca
formarea de radacini pe tulpina. Aceasta din urma este ulterior taiata sub radacini si bagata in ghiveci pentru a da o noua planta. Experimentati marcotajul aerian, din aprilie pana la sfarsitul lui iunie, la ficusii cu frunze mari, filodendroni, monstera, dracene, cordiline, croton,
MARCOTATI TULPINI TARATOARE
Cateva plante verzi au tulpini (ramuri) taratoare care sunt usor de marcotat: iedera, plectrante, Ficus pumila, fitonia, potos, filodendronul-catarator, cisus etc. Alegeti o tulpina tanara si pregatiti o godeta plina cu mranita de butasire. Curbati tulpina Ia locul unde doriti sa se inradacineze si ingropati usor aceasta portiune de tulpina in godet, dupa ce ati indepartat frunzele de Ia baza.
Pentru a facilita inradacinarea tulpinilor mai groase, incizati-le pe partea inferioara.
Mentineti tulpina nemiscata cu ajutorul unui mic croset metalic sau al unui ac de par. Extremitatea tulpinii care iese in exteriorul godetei trebuie sa fie pall- saki vertical pe un mic arac.
Udati cu regularitate si lasati marcota legata de planta-mama pana cand apar noile frunze sau muguri. Verificati inradacinarea grebland cu delicatete mranita. Apoi taiati tulpina care Ieaga marcota de planta-mama. seflera, diefenbahia etc. Metoda este folosita de cele mai multe ori pentru recuperarea unei plante a carei baza si-a pierdut podoaba. Alegeti o portiune de tulpina dezgolita sau taiati cateva frunze. Marcota trebuie sa fie facuta intre noduri, adica pe o portiune neteda intre doua frunze. Cu o lama curata, taioasa, crestati oblic tulpina, de jos in sus, 2-3 cm in lungime. Pentru ca tulpina sa nu se rupa incizie nu trebuie sa fie prea adanca. Uscati, daca este nevoie, scurgerile de seva, apoi indepartati usor, marginile crestaturii pentru a aplica pulbere de hormoni pentru butasire, cu o pensula fina. Daca crestatura nu ramane deschisa, inserati un chibrit in interior pentru ca tesaturile sa nu se sudeze din nou, cicatrizandu-se.O alta varianta consta in dezlipirea scoartei in forma de coroana de jur imprejurul tulpinii pe de 1 cm inaltime. Pregatiti un mic manson de plastic transparent pentru a urmari evolutia marcotei. Fixati-l la cativa centrimetri sub crestatura tulpinii cu rafie
sau cu o legatura de plastic; umpleti cu turba sau cu cu sfagnum umed, invelind toata tulpina. Inchideti mansonul desupra crestaturi. Umeziti cu regularitate.Dupa o luna si jumatate sau doua,in manson apar radacini.Cand sunt bine dezvoltate, taiati tulpina marcotata sub radacini si puneti noua planta separat, in ghiveci.
Sprijinit-o de un arac, daca este necesar . Taiati tulpina plantei-mama deasupra unui nod, pentru a o forta sa se ramifice.
Altoirea cacteelor:
Metoda consta in stimularea alipirii unei portiuni de tulpina pe o planta inradacinate (portaltoi sau subiect). Altoirea se face pentru multiplicarea formelor colorate sau cu multe creste care nu pot sa se dezvolte din propriile lor radacini.
Folositi ca portaltoi Hylocereus, Eriocereus, Echinopsis. Taiati orizontal, cu o lama de ras, tulpina portaltoiului, la 8-10 cm de la baza. Prelevati altoiul (excrescenta sau portiunea terminale a tulpinii). Apucati bucata de tulpina cu o banda de hartie groasa. Puneti altoiul pe subiect, verificand ca partile vii sa se suprapuna perfect (ele trebuie sa alba acelasi diametru). Asigurati asamblarea cu un elastic trecut pe sub ghiveci si pe deasupra altoiului. Fuziunea tesuturilor se produce in cateva saptamani.
ALTOIREA FICUSILOR
Se foloseste tehnica altoirii prin alipire pentru Ficus benjamina, Ficus retusa si alte specii cu frunze mici.Scopul nu este obtinerea unei noi plante, ci fuziunea mai multor tije intr-un „trunchi" cu aspect mai decorativ. Adunati cel putin trei ficusi tineri in acelasi ghiveci, apoi taiati toti mugurii laterali din partea inferioara a tijelor legati-le cu rafie, strangand bine pentru a imobiliza ansamblul.Mentineti o ambianta calda si umeda in jurul plantei pulverizand-o des.Dupa doua luni, tulpinile incep sa se sudeze.Slabiti legätura sau scoateti-o daca incepe sa sugrume tijele.Aceasta tehnica este deosebit de interesanta pentru a crea bonsai de interior.

Proiect realizat de NetDesigner.ro